In urma cu doua zile eram la Timisoara, obosit ca nu mai dormisem de 2 zile. Am avut examen la microeconomie si am zis sa nu ma duc bata acolo, ca ar fii frumos sa invat ceva inainte. Zis si facut, m-am prezentat, am scris cat am stiut si m-am intors catre casa. Mi-am aprins o tigara, am mancat, am mai stat un pic pe net, apoi am zis sa ma pun sa ma odihnesc. Era joi, am avut examen, deci eram rupt. Ma gandeam...ca urma sa vina ziua urmatoare, respectiv vineri, normal o zi lejera pentru mine. Tot vineri urma sa plec, undeva in jurul orei 15:00. Bine...asa era planul initial, ca la un moment dat ma suna un prieten si imi zice sa-mi fac bagajele ca plecam la Deva din seara asta. Adica deci... :| Pe moment n-am stiut cum sa reactionez...apoi am zis ca bine. Mi-am facut bagaje, am mancat din nou ca sa nu-mi fie foame pe tren, am inceput sa fac curat, sa mai adun prostiile de prin camera si in final mi-am si spalat hainele in timp record. Okey...am terminat treaba...am iesit pe usa si ne-am dus la un taxi, ca mnoo...eram in intarziere. Eram trei, eu si inca doi tovarasi. Am plecat cu taxiul...vruuum... In drum spre gara trecut pe langa alt taxi in care se aflau inca doi prieteni care evident mergeau si ei la gara. In momentul ala m-am gandit...haha, ajungem inaintea lor. :))
Scena urmatoare...am ajuns la gara. Fericit ca plec acasa ne indreptam cu tot cu hurdubele de bagaje spre ghiseu. Coada ca deobicei, dar am ajuns in final sa ne luam bilete. Buun, doar ca nu aveam loc rezervat, sau cum se zice. Din nou, stateam la separeu (adica zona aceea mirobolanta de langa baie). Eram deja in tema cu situatia in sine, asa ca ne-am dus pe peron sa vedem cum sta treaba. Am urcat bagajele in tren si am coborat din nou ca sa fumam o tigara. Trebuia...doar drumul era lung si stateam si in picioare. Se aude fluieratul...si ne-am urcat sus. Eram plasati ca smecherii pe hol, in picioare, fix la zona ce desparte vagoanele unul de altu'. Eram tolaniti ca sarmalele intr-un spatiu de 1,5 m x 2,5 m. Evident nu eram singurii care nu aveam loc, am mai impartit din putinul nostru loc cu inca cativa oameni.
Bun, trenul mergea...da...spre Arad. La naiba, nu stiam ca trenul merge si prin Arad, fix opus directiei noastre principale. Evident trenul era plin de tiganime, pirati, ciobani si alte feluri de boscheti. Din cauza lor trenul s-a oprit in mijlocul campului. A fost un control mare pentru bilete. Era un tip gras cu mustata care verifica bilete si daca nu era in ordine te arunca afara din tren. Dupa parerea mea mai trebuia o palarie si o insigna in forma de steluta si tipu' ala era ca un adevarat sheriff cum vezi in filme, asa jegos si nesimtit. In fine, erau si o gramada de controlori, unu' chiar arata ca
Jimmy Durante ca avea bornaul cat casa.
Fugeau tiganii ca de dracu', ca sa nu fie prinsi. In fine, trenul s-a mai golit si s-a repus in miscare. Ajungem in Arad unde am mai stat cateva zeci de minute. Eu si baietii ne-am cautat repede de-o tigara. Au urcat iar tot felul de boscheti, tigani,ciobani jegosi si unguri puscati. Thaiii...sa le fi vazut fetele, mureai de ras. Se schimba locomotiva si plecam in directia opusa, inspre Deva. Langa noi venise un nene care a inceput sa ne zica de unguri si cum le da cu buletinele de Harghita este fata. Simpatic, era chiar de treaba, ne-am amuzat pe seama povestilor lui. Ne zicea de familia lui, ca a lucrat prin Africa (parca asa imi aduc aminte) si ca se pricepe in domeniul constructiilor. Ne zicea de femei si cum sa le tratam, evident glumea. Imi placea modul ironic in care vorbea. Intr-un final a plecat spre compartimentul lui, iar noi...noi am ramas tot acolo.
Mai trece ceva timp si apare un tip, Marius il chema. Era cu fratele lui in drum spre casa. Era fericit, cu berea in mana...dap, era bucuros ca fratele lui tocmai iesise marti de la parnaie. Am vorbit cu el, mai bine zis el vorbea cu noi. Era beat si nu-i mai tacea gura. Evident a inceput partea trista, ne povestea despre viata lui. Ciudat, alarmant chiar. Era ok tipul, nu dadea niciun semn de pericol. Ne mai imbia cu bere si tigari. Aproape tot drumul a bagat bere pe goarna si povestea momente din viata lui. Trist, ce sa zic. A inceput sa se ia de ciobanii din tren si ii lua la misto. Cea mai tare faza a fost cand se certa cu un ungur a carei replica intotdeauna era "niciodata". Am ras cu baietii de nu mai puteam. De la un anumit punct tipul cu berea a iceput sa devina anervant, era deja spart.
Separeul era plin de mucuri de tigara si doze de bere. Ca la romani, ce sa mai zic. Nu stiu...eu macar mi-am aruncat tigara afara. :) O alta chestie care mi s-a parut tare a fost aparitia unui alt tip. Am ramas masca la cum arata. I-am zis repede unuia dintre tovarasi sa se uite repede. La fel, masca a ramas si el. Era in pantaloni verzi de armata, geaca neagra si o freza mai ciudata. Imi dadusem seama cine era.....tipul era de fapt
Claude Speed. Cine e? Ce naiba, e personajul principal din jocul Grand Theft Auto 3 (pe scurt, GTA III). Tipul semana perfect cu el, nu imi venea sa cred. Tipul arata ca personajul principal din GTA3 cam in proportie de 98%, mai trebuia doar sa fie cocosat si cu un pistol in mana si era ceas. Glumesc oricum, dar tipul arata foarte bine cu personajul respectiv. Am stat si cu el la povesti. Imi zicea de armata si de viata in general. Am povestit foarte mult despre "om", in general si cum se comporta. Discutia a fost cat se poate de interesanta. Mi-a zis ca sunt un tip de treaba, cica si-a dat seama dupa cum vorbeam, precum si ce ziceam. Interesant. El mai avea mult de mers. La un moment dat a intrebat prin separeu care are sa-i dea o tigara si i-am intins pachetul de tigari. Mi-a zis ca nu ia de la mine ca sunt student. Gestul lui m-a impresionat destul de mult.
Intr-un final i-am zis cu cine seama si i-am scris pe telefonul lui sa caute in Google numele de GTA3. A inceput sa rada. Tipul era foarte de treaba, cu toate ca parea trist. Nu stiu, felul cum se comporta si vorbea degaja un fel de energie. Cateva minute mai tarziu am aflat ca tipul chiar era trist, avea probleme ca il parasise nevasta. In fine, nu mai continui povestea lui. Inainte sa plece i-am zis "bafta" si ca "o sa fie bine". Mi-a zambit si a plecat la fel de misterios cum a si venit. Nici acum nu stiu cum il cheama.:| Hmmm...acuma povestea lui chiar se aseamana cu cea a lui Claude. Era lupul singuratic, fara nume si fara speranta. Cel putin il asemanam cu acel personaj. In viziunea mea, vedeam ceva in el...dar nu stiu exact ce.
Ne apropiam de destinatie. Trenul incepea sa se zgaltaie in toate partile. Scartaia intr-un fel de nedescris. La un moment dat trenul a inceput sa faca dubstep, se tot auzea "whaap-whaaap-zssss-zz-whaaaap". Cum sa faca trenul dubstep, acuma serios? =)) Mai erau deja 15 minute pana in Deva si simteam ca mor. Ma durea cabina si aveam nervi ca nu mai ajungeam. Plecasem pe la 23:00, am mai adaugat oprirea din camp, oprirea in Arad, drumul si in final am ajuns pe la 2:40, parca. Oricum era aproape de ora 3. L-am salutat pe tipul care ne-a povestit tot drumul. Am coborat si am plecat din gara. I-am salutat pe baieti si le-am zis ca ne auzim zilele urmatoare la o cafea. La gara ma astepta prietenul meu cel mai bun. Am plecat cu el sa fumam o tigara si sa bem o cafea. Ce calatorie am avut, thaiiii... In finalul finalului am ajuns cu bine acasa.
Oricum...ma tot gandesc la tipul acela din tren care semana cu Claude...asa misterios. Ma intriga povestea lui...sau macar cat am reusit sa aflu despre el...
